Pe malul lacului...

-Asa e ce rost are sa ne ertam acum daca deja s-a intamplat? Hai mai bine sa o cautam pe Hemione , Harry are dreptate.......zise Fred si porni din nou i cautarea fetei impreuna cu cei doi baieti

-Da,aveti dreptate!spuse Ron putin nervos.Dar totusi a fost o gluma de prost gust fratioare.

-Ron nu are rost sa mai spun ceva pentru ca s-a intamplat deja si nu mai pot face nimic decat sa o gasesc si sa-mi cer scuze

Hermione fugi iar pe malullacului. De data asta se inserase. Se aduna si incepu saplanga....isi dorea ca ron sa bea din acea potiune ca sa se lamureasca ....numai asa putea fi linistita

Ron o vazuse pe Hermione printr`un gemulet si se duse in spatele ei.
-Buna Hermione,spuse el intr`un tarziu,Ce faci aici atat de tarziu?

Hermione tresari...R-Ron...eu....eu doar...,lacrimile odadura de gol si stralucira in lumina lunii,Ron....cum e posibil...ca tu sa ...sa ma iubesti pe mine,...?

-Este foarte adevarat,in sfarsit ti`ai dat seama!!Incercam sa`ti spun din priviri,din fapte,din orice,dar tu nu dadeai niciun semn.Stii?Macar sentimentul e reciproc.Adica...stii tu ce vreau sa zic.

Hermione ridica usor capul uitandu.se in ochii baiatului, fara sa se mai gandeasca ii sari in brate lipindusi buzele de ale lui. In acea clipa simti ca pamantul i se desprinde de sub picioare,el chiar o iubea. Desprinzandu.se usor de el zise:
-Ron! Te iubesc Te iubesc te iubesc! si il saruta fix pe buze strangandu.l si mai tare in brate,asteptandu.i reactia.

-Si eu Hermione,mult mult mult.Si el o strangea si mai tare in brate incercand sa nu`si dezlipeasca buzele